Asigurările oferite de Părintele Doloiu cu referire la starea bisericii în anul 1967 nu aveau să se extindă şi asupra următoarelor două decenii. Timpul şi-a pus amprenta distructivă asupra lăcaşului de cult, făcând imposibile tentativele precare de restaurare. Astfel a apărut şi s-a concretizat ideea reconstruirii, din temelii, a bisericii.
Noul locaş de cult este conceput în formă de corabie, este zidit din cărămidă pe un soclu de beton, iar acoperişul este din tablă. El s-a ridicat în zilele vrednicului de pomenire patriarh Teoctist Arăpaşu (pe atunci mitropolit al Moldovei), prin grija şi stăruinţa preoţilor Constantin Melinte (paroh) şi Vasile Doloiu, cu sprijinul membrilor Consiliului Parohial şi prin strădania locuitorilor satului Slobozia. Oferim mai jos unele repere cronologice mai importante, însoţite de câteva din numele celor ce au contribuit decisiv la ridicarea lăcaşului.
La 9 iunie 1987, credincioşii au participat la oficierea de către clerici a rugăciunilor de sfinţire a apei şi de începere a lucrului. Construirea lăcaşului a durat circa 3 luni şi 3 săptămâni, exceptând pridvorul şi turnul clopotniţă finalizate în luna decembrie a aceluiaşi an. În 1987, cu aprobarea chiriarhului, de hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie a fost oficiată prima liturghie în noua biserică. Abia în anul 1988 s-au finalizat faţada bisericii şi gardul de piatră care protejează biserica împotriva inundaţiilor Cracăului.
Deşi la construcţia bisericii au participat în mare parte meşterii satului, pentru momentele mai dificile ale lucrărilor a fost solicitat ajutorul unei echipe specializate în construcţii, sub îndrumarea domnului Neculai Fîcă. Planul bisericii „noi” a fost conceput de proaspătul paroh de atunci, preotul Constantin Melinte, şi realizat sub îndrumarea arhitectului Ioan
Haznaş, specialist în restaurarea monumentelor istorice.
În data de 8 mai 1989 s-a oficiat slujba de sfinţire a bisericii de către IPS Pimen Suceveanul. Din sobor au făcut parte arhimandriţii Ciprian Zaharia (M. Bistriţa, +2007), Emilian Panait (M. Runc), Epifanie Bulancea (M. Durău), Victorin Oanele (M. Sihăstria); ieromonahul Veniamin Palaghiu (M. Agapia, +1997); preoţii Constantin, Ioan şi Grigore Melinte, Vasile Doloiu şi Vasile Ţoc (actualul protoiereu al Roznovului). Diaconii de atunci au fost Ioachim Giosanu – astăzi PS Ioachim Băcăuanul şi Vichentie Amariei – astăzi stareţ la M. Secu.
În anul 1990 s-au încheiat lucrările la clădirile anexe: casa praznicară şi bucătăria.
În anul 1994 s-a finalizat interiorul bisericii: fresca executată de o echipă de pictori sub îndrumarea domnului Claudiu Moldoveanu şi mobilierul din lemn, prelucrat de sculptorul Vasile Gaman.
Lucrările de întreţinere anuale sunt efectuate cu sprijinul activ al enoriaşilor Parohiei Slobozia I, dar şi prin grija fiilor satului Slobozia aflaţi, datorită vâltorilor vieţii, departe de locurile natale.
